ARTA DE A TRĂI ÎN SPANIA-PARTEA A 3 A
În relațiile cu clienții, atunci când le spuneam că sunt român, majoritatea aveau o tresărire, un fior, dar chiar și așa, îmi acordau o șansă și mă lăsau să execut lucrarea.
Cei care mă cunoșteau deja, preferau să le lucrez eu chiar dacă eram mai scump decât spaniolii lor, pentru că eram foarte serios. S-a întâmplat ca un client nou, o imobiliară, să-mi dea un apartament pentru renovat – au venit la început să-mi explice ce vor, au venit pe la jumătatea lucrării să vadă stadiul și să-mi mai dea bani și au venit la sfârșit să lichidăm. Au fost extrem de mulțumiți și din acel moment doar mă sunau să trec să iau cheile pentru alt apartament, să stabilesc eu ce trebuie făcut și să le spun prețul. Deci, eu stabilem totul – ei nu mai veneu absolut deloc, nici măcar la sfârșit… doar mă întrebau dacă-l pot pune în vânzare.
Relația cu unele instituții:
Primăria.
Dacă voiam să iau pe cineva în spația (avea nevoie de asta ca să obțină rezidență), mergem cu el la o primărie, oricare (acolo poți rezolva orice problemă la orice primărie din țară), arătam actul meu de identitate, pașaportul respectivului și spuneam că-l iau în spațiu. Nu făceam nicio cerere, nu dedeam nicio explicație, nu eram întrebat ce; de ce, cum, etc. Înregistra datele respectivului în sistem și-i dedea adeverința.
O adtă am mers la o primărie pentru o listă cu eventualele amenzi de parcare cere n-ar fi ajuns la mine deoarece eu schimbasem domiciliul, dar la mașini nu-l schimbasem. Funcționarul care nu mă cunoștea m-a întrebat de ce nu schimb domiciliul pe actele mașinilor iar eu i-am spus că mă gândesc să plec din Spania și nu mai văd rostul….. S-a uitat omul la mine cu așa o figură de părere de rău (parcă avea lacrimi în ochi) și m-a întrebat: Așa rău ne-am purtat cu dumneavoastră încât vreți să plecați? Asta se întâmpla după izbucnirea crizei, când erau deja voci care spuneau că din cauza noastră nu au ei serviciu.
Spitalul.
Fiului meu i-a ieșit ceva pe limbă, am mers la medic, i-au făcut analize, i-au dat un tratament și l-au programat pentru o eventuală operație peste 30 zile. Trebuia să mergem la spital în ziua x, ora 15.
În ziua x el a plecat dimineață la școală dar după circa o oră am fost sunați de la un spital. Ne spuneau că fiul nostru este la ei dar să stăm liniștiți că nu este nimic grav…. Cu greu am realizat că era vorba de alt spital și de fapt se întâmplase altceva cu copilul. În metrou a stat cu mână lipită de ușă iar când aceasta s-a închis, el având degetele foarte subțiri, i-au intrat între ușă și peretele vagonului. S-a oprit metroul automat și în 3 minute au venit poliția și salvarea. Cu toate că nu era grav, l-au dus la spital, l-au tratat și ne-au sunat să-l luăm acasă. Era aceeași zi în care trebuia să meargă la spital cu limba
La ora 15 eram la celălalt spital, i-au făcut un control, au constatat că nu mai avea nimic dar au zis să rămânem peste noapte ca să-i mai facă o serie de analize, să se asigure că-i sănătos. Cameră cu două paturi pentru bolnavi și două fotolii pat pentru însoțitori, cu telefizor, frigider, baie și telefoane cu linie externă la fiecare pat. Mâncare pe o tavă mare, 3 feluri, desert și suc natural, mai ceva ca la restaurant. I-au făcut analizele, dimineață le-a revizuit un medic, a constatat că totul este în regulă și l-au externet. La plecare ne-au dat o factură de 1300€… fiind prima dată în această situație am vrut să o plătesc dar mi-au zis că nu-i nevoie, este doar ca să știu cât costă serviciile prestate și ce se face cu banii din asigurarea mea (asigurare pe care oricum o primisem gratis odată cu rezidența) Despre șpagă – nu pot spune decât că nici cu o floare nu-i poți jignii pe medicii ori asistenții de aici, ei nu înțeleg ce vrei, de ce le dai floarea aia. Nu există șpagă.
Cardul de sănătate nu sperie pe nimeni (și din ăsta am primit odată cu rezidența). Aici chiar funcționează de modul că atunci când ai un accident, o urgență, un consult ceva, îl introduce într-un cititor portabil pe care-l are orice medic ori polițist, și știe absolut tot, ce boli ai avut ori ai, ce tratamente ai făcut, faci ori sunt interzise organismului tău, ce consultații ai avut ori ai programate, etc. Pe baza acestor date te poate trata adecvat. Nu-i obligatoriu să-l ai la tine, poți arăta permisul, buletinul ori cardul de la bancă și pe baza nr. tău de identificare, același pe toate actele, poate afla din sistem ce ai pe cardul de sănătate.
Poliția.
Într-o zi am constatat că mi-a expirat permisul.. Am mers la poliție cu un taxi iar aici am intrat într-un cabinet medical (unul din cele poate 10 cabinete care se află la parterul clădirii în care se află poliția).
Știam că la noi se face mai întâi o fișă medicală. Am intrat în cabinet, am fost luat în primire de către o tinerică, i-am spus ce problemă am, întrebând de unde să încep – de la ei ori de la poliție. Mi-a zis să iau loc pe un scaun, a luat un aparat foto și mi-a făcut o poză (acolo, pe scaunul din anticameră), m-a luat de mână și m-a dus într-un cabinet la un doctor de ochi, acesta m-a pus să citesc 5 litere și a semnat o fișă și gata, înapoi la fișier (la intrare) ca să plătesc. Acolo, o doamnă m-a întrebat dacă vreau să merg la poliție ori doresc să-mi gestioneze ei totul – am întrebat care-i diferența. Dacă merg eu la poliție, lor le datorez 75€, dacă-mi gestionează ei tot, costă 95€. Le-am dat 95€, a apăsat un buton pe tastatură, s-a întors către un fel de imprimantă și mi-a dat permisul pe loc – la cabinetul medical, nu am văzut și nu m-a văzut poliția. Totul a durat în jur de 10 – 12 minute.
În rest, poliția nu te oprește în veci decât dacă produci un accident cu victime – dacă nu sunt victime, se supără dacă-i chemi. Amenzile de parcare ori de viteză vin acasă – nu ai cu cine discuta și negocia o șpagă ca la noi… Dacă se face un filtru de băutură ori droguri, cu 2 săptămâni înainte incepe să anunțe zilnic pe toate canalele media zonale, că va avea loc acel filtru. Dacă-ți suspendă permisul pentru ceva grav, te întreabă în ce periadă a anului vrei să intre în vigoare suspendarea astfel încât să nu-ți fie afectat serviciul, ori concediul. Nici nu trebuie să decizi pe loc perioada ci rămâne să le-o transmiți când hotărăști.
Presa.
Multă lume nu știe ori nu poate crede că majoritatea lucrurilor rele petrecute în Europa sunt acțiuni ale unor români.
În Spania, cât am locuit eu acolo, probabil peste 90% din furturi erau comise de către români. În afară de români care furau orice și oricum, mai furau organizat câțiva albano-cosovari și mai furau niște copii de marocani, doar minori – în clipa în care deveneau majori terminau cu prostiile. Probabil un 1% mai erau și alții, chiar și spanioli, francezi ori italieni… În Barcelona erau străini din toate țările pământului, undeva peste 150 nații… negrii ăia din africa care acasă dorm în bordeie de nuiele ori pământ, pe care noi îi credem sălbatici, nu fură și nu cerșesc – de fapt, singurii care cerșesc, dintre toate națiile pământului, sunt românii.
Să ne întoarcem la presă – între 2000 și 2007, aproape toate știrile despre furturi, spargeri, scandaluri, etc. erau cu români (prezentate ca tare, comise de români). Din momentul în care România a intrat în UE, prezentarea s-a schimbat radical, nu mai spuneau că sunt români, erau cetățeni europeni ori simplu – cetățeni. Noi știam că sunt români din filmările prezentate – (se auzeau cum înjurau și cum vorbeau), dar ei au respectat România – parte a Uniunii Europene și au încercat să nu ne mai prezinte drept ce eram ci ceea ce ar fi trebuit să fim.
Ar mai fi foarte multe de spus dar și așa am depășit cadrul unui simplu comentariu, esența este că ne-am dori ca și acasă să funcționeze lucrurile în acest fel și pentru asta, pentru a conștientiza lumea, trebuie să arătăm ce fac rău, anormal, păgubos, unii oameni din și în România – asta nu înseamnă că denigrăm România așa cum spun unii pe aici, nu o facem cu rele intenții. Dacă ești plecat din țară înseamnă că ști foarte bine ceva ce mulți români de acasă nu pot înțelege și anume că, dorul de țară te face să te gândești zilnic la România și să o iubești nespus!
Denigrare ar fi dacă pe acolo pe unde mergem, în Europa ori mai departe, am vorbi de rău despre țara noastră, dar noi, cei serioși, cei interesați de ea, facem contrariul – o facem cunoscută prin profesionalism, comportament adecvat, spectacole, cărți, etc.
Denigrare mai înseamnă și să faci numai rele, să furi, să minți, etc. afară ori chiar în țară, așa cu fac foarte mulți români sensibili și/sau inconștienți!
PAGINA DE PORNIRE
SHARE FACEBOOK
PAGINA 1 2 3 4
IUBIȚI VA MULT ȘI PUNEȚI SARE ȘI PIPER VIEȚII!
Comentarii
Trimiteți un comentariu