Gândul zilei: Sub un chip frumos, se ascunde o mare tristețe
Sub o inima bună , se ascunde o inimă distrusă
Sub un zâmbet cald , adesea se ascund lacrimi...
Gândul zilei de azi, îmi provoacă lacrimi , lacrimi de tristețe și de bucurie în același timp...
Poate fi din cauza vremii, timpul afară-i înnorat,e clad ,dar soarele nu a reușit să pătrundă norii deși și încărcați ce abia așteaptă parcă și ei să își verse lacrimile, lacrimi de tristețe sau poate fi chiar și de mulțumire, ca ale mele.
Am reușit să fac ceva bun , sper, din munca și efortul meu, educația fetei mele mari o am asigurată,începe primul an de liceu....doar uniforma plus ebook-ul școlar m-au costat aproximativ 900€ ...și să nu zică nimeni, că învățământul este gratis..
Ma cuprins melancolia , și cred că ar trebui să las pașii să cutreiere, inima să zburde , mintea să viseze, inima să iubească, toate aceste sentimente amestecate, a le scrie, astfel nu vei avea nimic din ce să îți amintești,la bâtrănețe...
Oricum în ultimii ani prefer să pun toate aceste sentimente amestecate din sufletul meu le scriu , și le ascund departe de ochii oamenilor ce cred că mă cunosc...
cu speranța ca poate într-o zi cuiva îi vor fi de folos...
De obicei după naştere, rămâi epuizată, imaginează-ți după 3.
Dacă nu ai ajutor, o rudă , o prietenă este o perioadă traumatizantă şi partenerul ar trebui să fie acolo , să te ajute și să te suțină!
Femeile faimoase revenite cu energie imediat după naştere sunt un mit! Nu este posibil decât dacă îți permiți bonă+menajeră !
Eram epuizată , alăptam , cumpărăturile, găteam, femeia casnică 24 de hore din 24...munceam și în alte case pentru a avea banuții necesari, nopțile nedormite când se îmbolnaveau , și totuși tot nu eram bună de nimic, asta mi se spunea, din ce în ce tot mai des ...
Dar ce te faci când îți dai seama că există bărbați care pleacă din motivele astea,mai sus menționate, pe neanunțate , o lună, două chiar și cinci, fără să ști nimic, dacă e viu sau mort, fără un telefon, și care apoi revenea în viața ta la fel cum plecase , pe neanunțate , pe nepusă masă ...ca și cum plecase după pâine cu 5 minute în urmă..
La început în primele zile sufeream mă simțeam vinovată, apoi îmi reveneam o putere lăuntrică ,puterea credinței, parcă îmi alina rănile și de dragul copiilor începeam a schimba lacrimile tristeții în zâmbete și pace.Încă mai ț in minte și acum cum se și înfuria în aceași zi ,câteva ceasuri mai târziu, pentru că nu mă găsea distrusă, plânsă și cu moralul la pamânt.
Acum știu că nu eram doar eu vinovată, acum știu că deși toți suntem oameni, nu toți oamenii cu care îi întâlnim în viață și pornim la drum alături de ei, drum care el se încăpățânase să îl începem împreună...la doar 2 luni de la prima întâlnire, luptă și depun același efort pentru a planta în inima și sufletul copiilor noștri , educația necesară, respectul, dragostea și mulțumirea de toate darurile primite în dar cu împrumut de la Dumnezeu .
Și totuși mereu când revenea îl întrebam de ce pleacă așa și revine, de ce nu alege ceva pentru totdeauna, răspunsul lui era mereu același, bucură-te că sunt aici.
Și bineînțeles aici ani de zile aceași greșeală făceam , pentru că niciodată nu puneam piciorul în prag ....și totuși până într-o zi când și-a făcut din nou bagajul, pe neanunțate , fără certă și a plecat, iarași a nu știu câta oară.
Drame, drame... drame.
Doar așa m-am maturizat și am înțeles să nu mai am așteptări de la nimeni. Că viața e cum vrei să fie, dacă știi ce meriți. Că nimeni nu este vinovat pentru greșelile tale și nimeni nu are dreptul de a-și bate joc de sentimentele tale sau ale copiilor.
Am vrut să rămânem prieteni și uneori de ce nu, să ieșim la cafea, pentru binele copiilor noștri, dar în schimb partenera lui a zis nu....ea a știut a pune piciorul în prag de la începutul începutului , doar descoperise pasiunea lui de dute-vino și a zis NU.
Și indiferent de cât de idiot, de imatur, l-am considerat, niciodată nu am spus asta în fața copiilor noștri.
Indiferent de cât de mult rău poate ne-am făcut unul altuia, niciodată nu mi-am pedepsit copiii , ...renunțând la ei, renunțând la zâmbete de fericire pe fața lor, renunțând la educația lor, renunțând în ai învăța respectul,dragostea, sacrificiul, și care este responsabilitatea fiecaruia.
Ceea ce nu înțelege multă lume este faptul că atunci când te despărți, copilul nu este doar al tău. Este al nostru. Indiferent de cât de mult sau puțin se ocupă mama sau tata de copil. Copilul acela are TOT dreptul de a cunoaște și de a avea o relație cu ambii părinți, și ambii părinți au obligația de ai creștere moral și financiar .
Chiar dacă merge la tata poate doar odată la lună măcar, în weekend sau dacă lucrează în străinătate, atunci când are concediul sau vacanța.
Copilul are dreptul de a-și cunoaște tatăl/mama și de a-și forma singur o părere!
De multe ori mi-au auzit urechile cum unul din părinți spală creierii copiilor punându-i împotriva celuilalt părinte, sau își pedepsesc copii în a nu ține legătura cu celălalt progenitor, pentru simplu fapt că nu ia note mari la școală.
Încetați să mai spuneți copiilor lucruri urâte despre unul din părinți sau cu astfel de pedepse! COPII SUFERĂ!
Indiferent ce s-a întâmplat de ce v-ați desparțit sau ce va făcut! Dacă v-a înșelat, mințit, neglijat, părăsit...ea sau el ,vorbesc în general.
Dacă nu vă mai iubește nu înseamnă că nu își iubește copilul.... lăsați copilul să decidă dacă vrea sau nu vrea să îl/o vadă. Este dreptul oricărui copil de a avea o relație cu ambii părinți. Indiferent de cât de mult nu suportați voi!
E frumos să știi că tu cel puțin ai trecut mai departe și nu îți lași copilul să sufere din cauza alegerilor tale.
Copilul suferă mult cu ambii părinți în casă când sunt doar nepotrivire de caracter,certuri și scandaluri , dar suferă enorm și nu înțeleg de ce și când unul din părinți încetează să mai țină orice legătură cu ei...
Sunt mici și nu înțeleg problemele adulților.
Eu sper și îmi doresc să nu iasă niciunul ca noi și nici să nu ne urmeze ca și exemplu,sper și îmi doresc să iasă frumoși și la interior și la exterior.
Nu degeaba se zice că:
Sub un chip frumos, se ascunde o mare tristețe
Sub o inima bună , se ascunde o inimă distrusă
Sub un zâmbet cald , adesea se ascund multe lacrimi...
Sub o inima bună , se ascunde o inimă distrusă
Sub un zâmbet cald , adesea se ascund lacrimi...
Gândul zilei de azi, îmi provoacă lacrimi , lacrimi de tristețe și de bucurie în același timp...
Poate fi din cauza vremii, timpul afară-i înnorat,e clad ,dar soarele nu a reușit să pătrundă norii deși și încărcați ce abia așteaptă parcă și ei să își verse lacrimile, lacrimi de tristețe sau poate fi chiar și de mulțumire, ca ale mele.
Am reușit să fac ceva bun , sper, din munca și efortul meu, educația fetei mele mari o am asigurată,începe primul an de liceu....doar uniforma plus ebook-ul școlar m-au costat aproximativ 900€ ...și să nu zică nimeni, că învățământul este gratis..
Ma cuprins melancolia , și cred că ar trebui să las pașii să cutreiere, inima să zburde , mintea să viseze, inima să iubească, toate aceste sentimente amestecate, a le scrie, astfel nu vei avea nimic din ce să îți amintești,la bâtrănețe...
Oricum în ultimii ani prefer să pun toate aceste sentimente amestecate din sufletul meu le scriu , și le ascund departe de ochii oamenilor ce cred că mă cunosc...
cu speranța ca poate într-o zi cuiva îi vor fi de folos...
De obicei după naştere, rămâi epuizată, imaginează-ți după 3.
Dacă nu ai ajutor, o rudă , o prietenă este o perioadă traumatizantă şi partenerul ar trebui să fie acolo , să te ajute și să te suțină!
Femeile faimoase revenite cu energie imediat după naştere sunt un mit! Nu este posibil decât dacă îți permiți bonă+menajeră !
Eram epuizată , alăptam , cumpărăturile, găteam, femeia casnică 24 de hore din 24...munceam și în alte case pentru a avea banuții necesari, nopțile nedormite când se îmbolnaveau , și totuși tot nu eram bună de nimic, asta mi se spunea, din ce în ce tot mai des ...
Dar ce te faci când îți dai seama că există bărbați care pleacă din motivele astea,mai sus menționate, pe neanunțate , o lună, două chiar și cinci, fără să ști nimic, dacă e viu sau mort, fără un telefon, și care apoi revenea în viața ta la fel cum plecase , pe neanunțate , pe nepusă masă ...ca și cum plecase după pâine cu 5 minute în urmă..
La început în primele zile sufeream mă simțeam vinovată, apoi îmi reveneam o putere lăuntrică ,puterea credinței, parcă îmi alina rănile și de dragul copiilor începeam a schimba lacrimile tristeții în zâmbete și pace.Încă mai ț in minte și acum cum se și înfuria în aceași zi ,câteva ceasuri mai târziu, pentru că nu mă găsea distrusă, plânsă și cu moralul la pamânt.
Acum știu că nu eram doar eu vinovată, acum știu că deși toți suntem oameni, nu toți oamenii cu care îi întâlnim în viață și pornim la drum alături de ei, drum care el se încăpățânase să îl începem împreună...la doar 2 luni de la prima întâlnire, luptă și depun același efort pentru a planta în inima și sufletul copiilor noștri , educația necesară, respectul, dragostea și mulțumirea de toate darurile primite în dar cu împrumut de la Dumnezeu .
Și totuși mereu când revenea îl întrebam de ce pleacă așa și revine, de ce nu alege ceva pentru totdeauna, răspunsul lui era mereu același, bucură-te că sunt aici.
Și bineînțeles aici ani de zile aceași greșeală făceam , pentru că niciodată nu puneam piciorul în prag ....și totuși până într-o zi când și-a făcut din nou bagajul, pe neanunțate , fără certă și a plecat, iarași a nu știu câta oară.
Drame, drame... drame.
Doar așa m-am maturizat și am înțeles să nu mai am așteptări de la nimeni. Că viața e cum vrei să fie, dacă știi ce meriți. Că nimeni nu este vinovat pentru greșelile tale și nimeni nu are dreptul de a-și bate joc de sentimentele tale sau ale copiilor.
Am vrut să rămânem prieteni și uneori de ce nu, să ieșim la cafea, pentru binele copiilor noștri, dar în schimb partenera lui a zis nu....ea a știut a pune piciorul în prag de la începutul începutului , doar descoperise pasiunea lui de dute-vino și a zis NU.
Și indiferent de cât de idiot, de imatur, l-am considerat, niciodată nu am spus asta în fața copiilor noștri.
Indiferent de cât de mult rău poate ne-am făcut unul altuia, niciodată nu mi-am pedepsit copiii , ...renunțând la ei, renunțând la zâmbete de fericire pe fața lor, renunțând la educația lor, renunțând în ai învăța respectul,dragostea, sacrificiul, și care este responsabilitatea fiecaruia.
Ceea ce nu înțelege multă lume este faptul că atunci când te despărți, copilul nu este doar al tău. Este al nostru. Indiferent de cât de mult sau puțin se ocupă mama sau tata de copil. Copilul acela are TOT dreptul de a cunoaște și de a avea o relație cu ambii părinți, și ambii părinți au obligația de ai creștere moral și financiar .
Chiar dacă merge la tata poate doar odată la lună măcar, în weekend sau dacă lucrează în străinătate, atunci când are concediul sau vacanța.
Copilul are dreptul de a-și cunoaște tatăl/mama și de a-și forma singur o părere!
De multe ori mi-au auzit urechile cum unul din părinți spală creierii copiilor punându-i împotriva celuilalt părinte, sau își pedepsesc copii în a nu ține legătura cu celălalt progenitor, pentru simplu fapt că nu ia note mari la școală.
Încetați să mai spuneți copiilor lucruri urâte despre unul din părinți sau cu astfel de pedepse! COPII SUFERĂ!
Indiferent ce s-a întâmplat de ce v-ați desparțit sau ce va făcut! Dacă v-a înșelat, mințit, neglijat, părăsit...ea sau el ,vorbesc în general.
Dacă nu vă mai iubește nu înseamnă că nu își iubește copilul.... lăsați copilul să decidă dacă vrea sau nu vrea să îl/o vadă. Este dreptul oricărui copil de a avea o relație cu ambii părinți. Indiferent de cât de mult nu suportați voi!
E frumos să știi că tu cel puțin ai trecut mai departe și nu îți lași copilul să sufere din cauza alegerilor tale.
Copilul suferă mult cu ambii părinți în casă când sunt doar nepotrivire de caracter,certuri și scandaluri , dar suferă enorm și nu înțeleg de ce și când unul din părinți încetează să mai țină orice legătură cu ei...
Sunt mici și nu înțeleg problemele adulților.
Eu sper și îmi doresc să nu iasă niciunul ca noi și nici să nu ne urmeze ca și exemplu,sper și îmi doresc să iasă frumoși și la interior și la exterior.
Nu degeaba se zice că:
Sub un chip frumos, se ascunde o mare tristețe
Sub o inima bună , se ascunde o inimă distrusă
Sub un zâmbet cald , adesea se ascund multe lacrimi...