DIN JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE , O FRUMOASĂ MĂRTURISIRE
CITEZ:
Nu sunt eu în măsură să vorbesc ,dar totuși pentru că am înțeles anumite lucruri, vreau să le împărtășesc cu voi.
Această întâmplare m-a făcut să înțeleg ce semnificație are numai gândul păcatului, pe loc am început în sinea mea ai da slavă lui Dumnezeu ,și a zâmbi că nu m-a lasat al împlini.
Era într-o duminică dimineață, eram la biserică și având mustrări de conștiință, încărcată de remușcări și simțindu-mi sufletul tulburat, simțeam că eu eram vinovata de îndepărtarea din biserică a unei persoane dragi de la Sfânta Liturghie, Taina Sfântei Spovedanii și Împărtășirii!
Să fim cu grijă la gândurile noastre, la intenţiile noastre, la pornirile noastre, şi cu ajutorul lui Dumnezeu putem să ne facem rânduială în suflet și în viață.
Toate pornesc de la gând, şi cele bune şi cele rele îşi au începutul în gând,ar trebui mintea noastră să primească numai gânduri bune şi să aibă numai gânduri după voia lui Dumnezeu.
În general mă spovedesc, mă împărtășesc, particip activ la viața Bisericii, îi mulțumesc mai mult decât mă rog aș îndrăzni aș zice , și câteodată trăiesc ,dar nu mereu o stare și o transformare ce nu pot a explica în cuvinte,ca nu cumva să tulbur pe cel/cea de lângă mine,prin tot ce-mi oferă mie Biserica prin Sfintele Taine, Sfântul Maslu, Sfânta Liturghie sau conferințele video, ce face credința în întâmplările vieții mele.
Cum poți tu explica, fără al smiti pe cel de lângă tine?
Toată viața duhovnicească a omului se rezumă la două relații simple: relația mea cu aproapele meu, oricare ar fi el, și relația mea cu Dumnezeu.
FĂRĂ DE CREDINȚA DEMULT AȘ FI FOST MÂNCATĂ DE LUPI, asta i una dintre frazele mele preferate, S-AU CINEVA ACOLO SUS MĂ IUBEȘTE.
Mereu am susținut și susțin nimic în viață , nu-i întâmplător.
Adesea, percepția noastra este total greșită.
Avem tendința să credem că ceva este întamplător din simplul motiv că nu știm cu ce ne confruntăm. Privim evenimentele imprevizibile ca pe ceva rău, pentru că nu avem acces la toate informațiile și pentru că nu le putem anticipa.
Totuși, daca încercăm să privim per ansamblu, putem descoperi că totul are sens.
Cum poți tu explica, faptul că în primul week-end, după duminica mai sus menționată,nu a fost chip a săvârși păcatul încolțit în gând, și am însistat chiar eu personal și m-am minunat, parcă era totul cimentat înlăuntrul meu ,nu-mi venea a crede ...
Imediat mi-a venit un gând ,ca și cum cineva mă certa părintește , cum crezi tu că poți săvărși păcatul în locul unde se frământă și pregătește trupul Lui?
La venirea gândului am zâmbit și i-am dat Slavă Domnului.
Dar mi-am dat seama că mie teama de a spune întâmplarea , nu din lipsa credinței mele în fața altei minuni , ci era vorba de altă teamă...teama celui apropiat inimii.
Credința se simte, se trăiește nu se vorbește.
Cum îi poți spune tu, celui de lângă tine , că eu vin la biserică și cred că experiențele și gândurile propri nu sunt întâmplătoare?
Așa se face,că la doua săptămânii de la această experiență, și cu conștiința mai încărcată,mă văd în Sfânta Biserică dorind a evita conștientă Taina Spovedaniei , pentru că nu mi părea rău deloc în acel moment de păcatele săvârșite din ultimele 4 luni.
Știu că deseori apropierea fizică este confundată cu sexul.
Dar,deși intimitatea este importantă, eu apreciez foarte mult apropierea afectuoasă, non-sexuală, pentru mine are mai multă importanță acel gest care are ca limbaj al iubirii ,totul inclus, gesturile fizice,contactul fizic, e o fericire enormă să poți dărui tot ce ai ,cei al tău, dar asta nu înseamnă că fericirea este o partidă de sex fără afecțiune .
MAI ȘTIU CĂ: Premisa că ar trebui să fim fericiţi în fiecare clipă a vieţii noastre e fundamental greşită şi produce foarte multă frustrare, pentru că oamenii intră în competiţie cu un model ireal, utopic.
Viaţa nu e o fericire continuă, cum nu e nici efort continuu. Viaţa e o împletire de strădanie şi bucurie, iar bucuria vine adesea ca răsplată pentru efort, vine din împlinirea unei datorii, a unei sarcini, din felul în care-ţi lucrezi talanţii ce ţi s-au dat. Dumnezeu a muncit şase zile şi în a şaptea s-a odihnit. Obsesia fericirii cu orice preţ e păguboasă. Înseamnă că dorinţele tale au luat-o înaintea vieţii şi au devenit nefireşti. E fundamental să nu-ţi doreşti ceea ce nu se poate, să te bucuri de ceea ce ai, şi de cele bune, şi de cele rele, să găseşti un sens în tot ceea ce ţi se intampla.”
(pr. Pantelimon de la Oașa )
Vă doresc și vouă numai zile în care să gasiți frumosul din viața de zi cu zi....frumosul meu din aceea seară evitând Taina Spovedanii , a venit apoi din cuvintele Preotului Duhovnic
Părinte îmi simt sufletul plin de păcate,dar nu mi pare rău de ele. Cum pot să fiu iarăşi liniştită când ştiu că am greşit?
– Draga mea, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa. Chiar dacă mă evitai simțeam că ai păcătuit și îți e greu, știa că am păcătuit, mă simțea, nu știe cu cine și nici eu nu am mărturistit,nu pentru că îmi e rușine de ceva ,dar acum nu mă grăbesc deloc... nu pot, viața de zi cu zi, munca, planurile începute și neterminate încă, nu imi permit,prea mult timp ...las timpul să decidă totul.
Dar știu că totul s-a întâmplat într-un moment neașteptat și cuvenit aș îndrăzni a zice, nimic întâmplător ... la doar 4 zile întâmplarea face că, fostul rămas singur ,încerca a mă impresiona, credea că are ceva șanse în ai ierta infidelitățile și caracterul, și primi cu brațele deschise ...După mai multe momente de îndoială chiar de la începutul acestor 4 luni,au urmat o serie de momente deloc întămplătoare, care acum știu sigur ce mi dictează inima, am mărturisit Preotului.
Ce ușurare se simte acum, mărturisirea lui că nu mă judecă,că mă înțelege și mă susține, și Dumnezeu îmi va ierta greşelile, chiar dacă știe că voi mai greși, preotul continuă, lăudându-l pe Dumnezeu spunând: "Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun"
"Dumnezeu ţi-a iertat păcatele, mergi în pace!"
O să-ţi dau un exemplu o pildă:
Afară este iarnă grea, gerul este mare. Mergi şi adu-mi un ţurţur de gheaţă.
Când tânărul s-a întors ţinând bucata de gheaţă în mână, părintele a luat-o şi a aruncat-o în sobă, unde ţurţurele a început imediat să se topească.
– Ai văzut gheaţa pe care ai luat-o de afară? Era aşa de la începutul iernii şi tot aşa ar fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum ai adus-o la căldură şi a început să se topească. Devine din nou apă curată şi folositoare. Cât era gheaţă nu era bună de nimic. La fel este şi sufletul, atunci când îngheaţă de atâtea păcate. Dar dacă te căieşti sincer, căldura rugăciunii tale şi harul lui Dumnezeu topesc tot ce este rău şi-ţi aduc viaţă şi linişte în suflet. Să ai şi tu răbdare şi încredere în bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să te căieşti din suflet, fiindcă aşa cum căldura focului topeşte gheaţa, la fel o Spovedanie bine făcută vindecă sufletul bolnav de păcate.
Acum chiar dacă timpul decide să mă rătăcesc iarăși în păcat, știu sigur că sunt o simplă femeie și e firesc, dar trebuie să fiu responsabilă de păcatele mele și să nu le mai evit a le mărturisi, pentru că păcatele personale au un efect de netăgăduit asupra cursului vieții mele.
Ele atrag în mod inevitabil răul asupra mea dar și asupra urmașilor mei câtă vreme nu mi le-am recunoscut și nu le-am plâns.
SHARE FACEBOOK
CITEZ:
Nu sunt eu în măsură să vorbesc ,dar totuși pentru că am înțeles anumite lucruri, vreau să le împărtășesc cu voi.
Această întâmplare m-a făcut să înțeleg ce semnificație are numai gândul păcatului, pe loc am început în sinea mea ai da slavă lui Dumnezeu ,și a zâmbi că nu m-a lasat al împlini.
Era într-o duminică dimineață, eram la biserică și având mustrări de conștiință, încărcată de remușcări și simțindu-mi sufletul tulburat, simțeam că eu eram vinovata de îndepărtarea din biserică a unei persoane dragi de la Sfânta Liturghie, Taina Sfântei Spovedanii și Împărtășirii!
Să fim cu grijă la gândurile noastre, la intenţiile noastre, la pornirile noastre, şi cu ajutorul lui Dumnezeu putem să ne facem rânduială în suflet și în viață.
Toate pornesc de la gând, şi cele bune şi cele rele îşi au începutul în gând,ar trebui mintea noastră să primească numai gânduri bune şi să aibă numai gânduri după voia lui Dumnezeu.
În general mă spovedesc, mă împărtășesc, particip activ la viața Bisericii, îi mulțumesc mai mult decât mă rog aș îndrăzni aș zice , și câteodată trăiesc ,dar nu mereu o stare și o transformare ce nu pot a explica în cuvinte,ca nu cumva să tulbur pe cel/cea de lângă mine,prin tot ce-mi oferă mie Biserica prin Sfintele Taine, Sfântul Maslu, Sfânta Liturghie sau conferințele video, ce face credința în întâmplările vieții mele.
Cum poți tu explica, fără al smiti pe cel de lângă tine?
Toată viața duhovnicească a omului se rezumă la două relații simple: relația mea cu aproapele meu, oricare ar fi el, și relația mea cu Dumnezeu.
FĂRĂ DE CREDINȚA DEMULT AȘ FI FOST MÂNCATĂ DE LUPI, asta i una dintre frazele mele preferate, S-AU CINEVA ACOLO SUS MĂ IUBEȘTE.
Mereu am susținut și susțin nimic în viață , nu-i întâmplător.
Adesea, percepția noastra este total greșită.
Avem tendința să credem că ceva este întamplător din simplul motiv că nu știm cu ce ne confruntăm. Privim evenimentele imprevizibile ca pe ceva rău, pentru că nu avem acces la toate informațiile și pentru că nu le putem anticipa.
Totuși, daca încercăm să privim per ansamblu, putem descoperi că totul are sens.
Cum poți tu explica, faptul că în primul week-end, după duminica mai sus menționată,nu a fost chip a săvârși păcatul încolțit în gând, și am însistat chiar eu personal și m-am minunat, parcă era totul cimentat înlăuntrul meu ,nu-mi venea a crede ...
Imediat mi-a venit un gând ,ca și cum cineva mă certa părintește , cum crezi tu că poți săvărși păcatul în locul unde se frământă și pregătește trupul Lui?
La venirea gândului am zâmbit și i-am dat Slavă Domnului.
Dar mi-am dat seama că mie teama de a spune întâmplarea , nu din lipsa credinței mele în fața altei minuni , ci era vorba de altă teamă...teama celui apropiat inimii.
Credința se simte, se trăiește nu se vorbește.
Cum îi poți spune tu, celui de lângă tine , că eu vin la biserică și cred că experiențele și gândurile propri nu sunt întâmplătoare?
Așa se face,că la doua săptămânii de la această experiență, și cu conștiința mai încărcată,mă văd în Sfânta Biserică dorind a evita conștientă Taina Spovedaniei , pentru că nu mi părea rău deloc în acel moment de păcatele săvârșite din ultimele 4 luni.
Știu că deseori apropierea fizică este confundată cu sexul.
Dar,deși intimitatea este importantă, eu apreciez foarte mult apropierea afectuoasă, non-sexuală, pentru mine are mai multă importanță acel gest care are ca limbaj al iubirii ,totul inclus, gesturile fizice,contactul fizic, e o fericire enormă să poți dărui tot ce ai ,cei al tău, dar asta nu înseamnă că fericirea este o partidă de sex fără afecțiune .
Viaţa nu e o fericire continuă, cum nu e nici efort continuu. Viaţa e o împletire de strădanie şi bucurie, iar bucuria vine adesea ca răsplată pentru efort, vine din împlinirea unei datorii, a unei sarcini, din felul în care-ţi lucrezi talanţii ce ţi s-au dat. Dumnezeu a muncit şase zile şi în a şaptea s-a odihnit. Obsesia fericirii cu orice preţ e păguboasă. Înseamnă că dorinţele tale au luat-o înaintea vieţii şi au devenit nefireşti. E fundamental să nu-ţi doreşti ceea ce nu se poate, să te bucuri de ceea ce ai, şi de cele bune, şi de cele rele, să găseşti un sens în tot ceea ce ţi se intampla.”
(pr. Pantelimon de la Oașa )
Vă doresc și vouă numai zile în care să gasiți frumosul din viața de zi cu zi....frumosul meu din aceea seară evitând Taina Spovedanii , a venit apoi din cuvintele Preotului Duhovnic
Părinte îmi simt sufletul plin de păcate,dar nu mi pare rău de ele. Cum pot să fiu iarăşi liniştită când ştiu că am greşit?
– Draga mea, omul nu trebuie să-şi piardă niciodată speranţa. Chiar dacă mă evitai simțeam că ai păcătuit și îți e greu, știa că am păcătuit, mă simțea, nu știe cu cine și nici eu nu am mărturistit,nu pentru că îmi e rușine de ceva ,dar acum nu mă grăbesc deloc... nu pot, viața de zi cu zi, munca, planurile începute și neterminate încă, nu imi permit,prea mult timp ...las timpul să decidă totul.
Dar știu că totul s-a întâmplat într-un moment neașteptat și cuvenit aș îndrăzni a zice, nimic întâmplător ... la doar 4 zile întâmplarea face că, fostul rămas singur ,încerca a mă impresiona, credea că are ceva șanse în ai ierta infidelitățile și caracterul, și primi cu brațele deschise ...După mai multe momente de îndoială chiar de la începutul acestor 4 luni,au urmat o serie de momente deloc întămplătoare, care acum știu sigur ce mi dictează inima, am mărturisit Preotului.
Ce ușurare se simte acum, mărturisirea lui că nu mă judecă,că mă înțelege și mă susține, și Dumnezeu îmi va ierta greşelile, chiar dacă știe că voi mai greși, preotul continuă, lăudându-l pe Dumnezeu spunând: "Lăudaţi pe Domnul pentru că este bun"
"Dumnezeu ţi-a iertat păcatele, mergi în pace!"
O să-ţi dau un exemplu o pildă:
Afară este iarnă grea, gerul este mare. Mergi şi adu-mi un ţurţur de gheaţă.
Când tânărul s-a întors ţinând bucata de gheaţă în mână, părintele a luat-o şi a aruncat-o în sobă, unde ţurţurele a început imediat să se topească.
– Ai văzut gheaţa pe care ai luat-o de afară? Era aşa de la începutul iernii şi tot aşa ar fi rămas, oricât ar fi stat în frig. Dar acum ai adus-o la căldură şi a început să se topească. Devine din nou apă curată şi folositoare. Cât era gheaţă nu era bună de nimic. La fel este şi sufletul, atunci când îngheaţă de atâtea păcate. Dar dacă te căieşti sincer, căldura rugăciunii tale şi harul lui Dumnezeu topesc tot ce este rău şi-ţi aduc viaţă şi linişte în suflet. Să ai şi tu răbdare şi încredere în bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să te căieşti din suflet, fiindcă aşa cum căldura focului topeşte gheaţa, la fel o Spovedanie bine făcută vindecă sufletul bolnav de păcate.
Acum chiar dacă timpul decide să mă rătăcesc iarăși în păcat, știu sigur că sunt o simplă femeie și e firesc, dar trebuie să fiu responsabilă de păcatele mele și să nu le mai evit a le mărturisi, pentru că păcatele personale au un efect de netăgăduit asupra cursului vieții mele.
Ele atrag în mod inevitabil răul asupra mea dar și asupra urmașilor mei câtă vreme nu mi le-am recunoscut și nu le-am plâns.
Comentarii
Trimiteți un comentariu